Ești aici: Home Fii serios Informaţii interesante Paradoxuri ale postcomunismului capitalist


Paradoxuri ale postcomunismului capitalist

Paradoxuri ale postcomunismului capitalist



de Catalin Sturza



Tot ce putea fi mai bun înainte de 1989 era o pâine albă,

pufoasă şi, eventual, caldă.

Tot ceea ce putea fi mai rău era o pâine neagră,

de secară/graham, de care lumea era sătulă până peste cap.

Tot ceea ce poate fi mai rău, pentru sănătatea omului

capitalist din anii 2000, e o franzelă pufoasă.

Aceasta se transformă într-o adevărată bombă dacă,

Doamne păzeşte!, mai e şi caldă.

Tot ceea ce poate fi mai bun pentru românul capitalist

postrevoluţionar e o pâine neagră, de secară/graham,

pentru care lumea se bate la magazin.



În iepoca odioasă, oamenii erau gata să se calce în picioare

pentru un litru de lapte cu grăsime, de la ţărani.

Laptele de la ICIL era prelucrat şi nu avea deloc grăsime.

Comuniştii erau înjuraţi pentru că scoteau totul din el.

Mai cumpără cineva astăzi lapte cu mai mult de 1,5% grăsime?

Nu, pentru că face rău sănătăţii. Românii consumă cu cea mai

mare plăcere laptele cel mai slab şi cel mai puţin gustos,

atunci când nu preferă chiar laptele de soia.



Carnea cea mai bună (şi rară) era cea de porc,

pe care o obţineai pe sub mână, de la abator, sau de la o rudă

cu casă şi curte la
ţară . Lumea se bătea pe şorici şi pe jumări

şi era, în schimb, sătulă de carnea de pui şi de peştele

oceanic, din alimentara. Mai nimeni nu se uită acum la carnea de

porc. Puiul şi peştele, însă, da! Acestea sunt alimente uşoare

cu care se trăieşte bine.



Unul dintre motivele pentru care Ceauşescu era înjurat cel mai

tare era faptul că tăia curentul oamenilor.

Acum, întraga Românie stinge, benevol, lumina de Ziua

Pământului. Stăm pe întuneric şi ne simţim ecologişti.

Mai mult, ni se recomandă să facem, pe cât posibil,

economie de energie electrică, să ţinem aprinse cât mai puţine

becuri, să punem în funcţiune cât mai puţine electrocasnice.

Nimic nu ni se pare mai firesc.



Regimul comunist era odios pentru că ne limita anumite

libertăţi

De pildă, ne interzicea să corespondăm cu rudele sau cu

prietenii din străinătate.

Acum, cei care lucrează în birourile corporaţiilor nu mai pot

coresponda cu nimeni. Yahoo messengerul şi yahoo emailul sunt

interzise, cel puţin în timpul orelor de program.

Iar programul nu ţine, ca pe vremuri, doar opt ore, în special

dacă există o concurenţă între departamente, cine depăşeşte

primul norma de afaceri. Mulţi angajaţi susţin că aceste

restricţii sunt fireşti. E normal să li se interzică să

întreţină corespondenţe private, de ce să piardă ei preţiosul

timp al marelui binefăcător corporatist?

Iar dacă managementul citeşte corespondenţa de serviciu a

angajaţilor, cu atât mai bine: conducătorii au dreptul să ia

măsuri pentru a asigura bunăstarea perpetuă a firmei,

pentru a depista elementele leneşe şi pentru a preîntâmpina

eventualele acte de sabotgaj.



Omul comunist mânca, de voie, de nevoie, dietetic, însă tânjea

după o mâncare gustoasă.

Omul capitalist are la discreţie mâncarea gustoasă şi şi-o

interzice. De ce? Pentru că ţine la

siluetă şi urmează indicaţiile medicilor. Din proprie voinţă,

românul postrevoluţionar îşi bagă acum pe nas pâinea neagră,

lapte degresat şi pui leşinaţi, îşi opreşte singur curentul,

renunţă benevol la propriile drepturi, îşi lasă corespondenţa

la îndemâna şefilor şi susţine sus şi tare că toate aceste

lucruri sunt cât se poate de fireşti. Ba, mai mult,

că privaţiunile îi fac şi o mare plăcare.



Ce inseamna manipularea capitalista !!!...