Ești aici: Home Fii serios Viaţă


Viata

Empatia- Extraordinara lectie pe care o primim de la animale - si in final, vedem cum noi, oamenii....

Atunci cand iubirea e fara limite si diferentieri, cand nu e egoista si individualista, ea este iubire autentica si e Divina.

Se pare ca animalele sunt mai receptive la ea pentru ca oamenii, in marea lor majoritate, si-au inchis inimile gandind doar cu limbajul ego-ului, care recunoaste doar ce e: al meu, a mea, ai mei, ale mele, mie, pentru mine etc...

Aceasta este o lectie de iubire de la natura....in prima ei forma de manifestare ca empatie....

Fie ca Dumnezeu sa ne deschida inimile si sa-I simtim iubirea prin A DA iubire cat mai multor fiinte si A PRIMI cit mai multa iubire de la cat mai multe fiinte.... de a da iubire intregului Univers, ce e o gigantica Fiinta... si de a primi iubire de la Univers...

Daruiti mai departe acest film celor pe care ii iubiti..... Este cu adevarat MISCATOR!!!

Sterge praful, daca trebuie

Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?


Sterge praful, daca trebuie,
dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.


Sterge praful, daca trebuie,
dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.


Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.


Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut FACAND CURATENIE!
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi IN FIECARE weekend, ca sa ma asigur ca totul este perfect - "in caz ca vine cineva".

Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina... Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!

Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa justific "starea" in care se prezinta casa mea.

Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat:
Viata e scurta. Bucurati-va din plin de ea!

O casa devine un camin atunci cand poti scrie "
Te iubesc" pe mobila.

Tu cat valorezi?

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse: 
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. 
Apoi, dupa o mica pauza adauga: 
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.   
- Aaa. incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat. 
- Bine - incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand: 
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede. 
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.   
... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el.
Intra cu capul plecat. 
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului. 
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!   Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel. 
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul. 
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58. 
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate. 
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta. 
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic. 
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze. 
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.

Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie ?

La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?" "Am patru ani si jumatate !" Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta !
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai ?" "O sa am 16 !"

Poate ca ai 13, dar vei avea 16......

Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21.

Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie:

Esti major! Ai 21 ani !

YESSSS !!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici ?

Parca ai fi lapte batut ! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit.

Ce nu e in regula ? Ce s-a schimbat ?
Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa !

Pune frana, o iei razna!!!

Pana sa bagi de seama, AJUNGI la 50.....

.....si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta !!! IMPLINESTI 60.

Nici tu nu credeai ca vei face si asta !
Deci:

DEVII major,

FACI 30,

MERGI pe 40,

AJUNGI la 50

si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70.

Dupa asta este "de pe o zi pe alta".

Astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
La 80 ani fiecare zi e un ciclu complet:

O DUCI pana la pranz;

AI PRINS si 16:30;

AI AJUNS si seara asta.....

Si nu se opreste aici !
La 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92".....
Apoi se intampla cel mai straniu lucru:

dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate ! "
Va urez tuturor sa prindeti100 si jumatate cu sanatate !

Cititi cu atentie aceste sfaturi!Sunt cat se poate de utile....
CUM SA RAMAI TANAR :
1. Ignorati numerele neesentiale!

Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.

Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati- va de prieteni veseli!

Aia mohorati va deprima.
3. Invatati! Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice!

Nu lasati creierul sa leneveasca!! "O minte inceata este atelierul diavolului."

Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple!
5. Radeti des, mult si din toata inima.! Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi....

Indurati, suferiti si treceti mai departe!!

Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE...

Fiti "VII", cat sunteti in viata!!!!
7. Inconjurati- va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi!

Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea!

Daca este buna, pastrati-o.

Daca mai are "hibe", reparati-o.

Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina!!!!

Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina!!!
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie!

SI NU UITATI NICIODATA!!!!!:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.
Si daca nu trimiteti acest mesaj catre 8 persoane, cui o sa-i pese?
Dar impartasiti cu cineva ce va place.
Cu totii avem nevoie sa ne traim viata din plin !
Sa va fie viata minunata!!!!!!

Ultima scrisoare a lui Bob

Cand am fost concediat din slujba mea de consultant economic,si m-am pensionat devreme, Nancy a fost nevoita sa-si gaseasca de lucru, pentru ca aveam nevoie de un venit si de asigurare de sanatate. La scurt timp dupa ce a inceput sa lucreze, am observat ca a inceput sa-si arate varsta.
De obicei ajung acasa de la pescuit sau de la vanat cam in acelasi timp in care ajunge si ea de la serviciu. Desi stie cat de foame imi este, mereu imi spune ca trebuie sa se odihneasca jumatate de ora inainte de a-mi gati cina. Incerc sa nu tip, doar ii spun sa nu se grabeasca, si sa ma trezeasca cand e gata cina. Obisnuia sa spele vasele imediat ce terminam de mancat. Acum ele stau in mod neobisnuit mai multe ore in chiuveta. Fac si eu ce pot, si ii amintesc de cateva ori pe seara ca vasele alea nu se curata singure. Stiu ca apreciaza ajutorul meu, pentru ca reuseste sa le spele cumva inainte de culcare.
Acum ca este mai in varsta, observ ca oboseste mai repede. Masina de spalat rufe si uscatorul se afla la subsol. Uneori imi spune ca nu mai poate face inca o calatorie pe acele trepte. Nu fac o mare problema din asta. Atata timp cat termina de spalat rufele pana seara, sunt dispus sa-i trec cu vederea.
Nu numai asta. Daca am nevoie de o camasa apretata la intalnirea de la cabana din ziua de luni, sau la intalnirea de pocker de miercuri si sambata, sau la meciul de bowling de marti si joi, ii spun ca de fapt calcatul hainelor mai poate astepta pana a doua seara. Asta ii da timp sa mai faca si celelalte nimicuri prin casa, cum ar fi, sa faca baie cainelui, sa dea cu aspiratorul sau sa stearga praful.
Daca am avut o zi foarte buna la pescuit, ii permit sa curete pestele mai lent si mai cu grija.
Nancy a inceput sa se planga din cand in cand. De exemplu, spune ca ii este greu sa plateasca facturile de la casa in timpul pauzei ei de pranz. In ciuda plangerilor ei, eu continui sa o incurajez. Ii spun sa se intinda pe doua trei zile, si sa nu se grabeasca prea tare. Ii mai spun ca saritul peste un mic pranz, din cand in cand, nu poate face rau nimanui, daca ma intelegeti ce spun.
Cand face treburi simple, a inceput sa aiba nevoie de pauze de odihna tot mai prelungite.
A trebuit sa faca o pauza la jumatatea gradinii, cand a tuns iarba. Incerc sa o fac sa nu se simta prost ca are nevoie de atatea pauze. Ii spun sa-si faca un pahar de limonada proaspata si sa stea un pic jos. Ii spun ca daca tot face una pentru ea, sa faca una si pentru mine, si sa vina sa stea de vorba cu mine pana adorm in hamac.
Probabil par un sfant, pentru felul in care o sustin pe Nancy in fiecare zi. Nu spun ca este usor sa arat atata consideratie fata de ea. Multi barbati ar gasi acest lucru ca fiind dificil, sau chiar imposibil. Nimeni nu stie mai bine ca mine, cat de frustrate devin femeile odata cu inaintarea in varsta. Dar baieti, daca tipati mai putin la nevestele voastre din cauza acestui articol, consider ca a fost facut cu folos.
Semnat Bob
P.S. Inmormantarea lui Bob a avut loc pe 25 ianuarie.
P.P.S. Nancy a fost achitata la proces, pe 27 Ianuarie

Ana noastra

M-am dus ieri pe seară la prietena mea să împrumut o carte. Stă aproape, la cinci minute distanţă de mine.

- Vine imediat, mi-a spus soţul ei, s-a dus la supermarket să cumpere pâine.

Într-adevăr, prietena mea s-a întors repede. A scos din plasă o pâine mare, frumos rumenită şi-a pus-o pe masa din bucătărie, privind-o lung, cu ochi înneguraţi.

- Ce s-a-ntâmplat? am întrebat.

Prietena mea a oftat greu.

- La supermarket se terminase pâinea care-mi place mie, aşa că m-am dus în spate, la Ana.

Ştiu de cine vorbeşte. Doamna Ana, cum îi spune tot cartierul, are în spatele blocului un mic magazin alimentar. E de mirare câte poţi găsi în cămăruţa cât o cutie de pantofi, marfă bună şi ieftină, iar doamna Ana e întotdeauna voioasă şi te face să te simţi că eşti binevenită. Dar micuţa alimentară nu e foarte la îndemână, nu e la strada principală şi trebuie să ocoleşti vreo cincizeci de metri în plus.

- Ana era tăcută, se vedea că e tare necăjită, aşa că am întrebat şi eu ca tine adineauri „ce s-a întâmplat?”. Mi-a spus că azi sunt abia al treilea client. Că la o pâine ca asta câştigă 20 de bani. Că are doi copii la şcoală şi că nu ştie ce va face dacă va trebui să închidă magazinul, că cine o s-o mai angajeze pe ea, inginer mecanic, la cei cincizeci de ani ai ei... Aşa că de azi, o să-mi fac cumpărăturile la ea, mai ales că are marfă bună şi la acelaşi preţ ca la supermarket. De-acolo o să iau doar ce nu găsesc la Ana. Şi-o să scap şi de coadă, zâmbeşte amar prietena mea.

Mi-am amintit atunci de prietenul fiicei mele. Într-o zi, mă ajuta să-mi fac cumpărăturile la piaţă. Tocmai cumpărasem nişte roşii şi mă pregăteam să cumpăr şi cartofi de la aceeaşi vânzătoare, când îl văd că merge la taraba alăturată şi ia de acolo cartofii.

- De ce te-ai dus dincolo, că şi aici cartofii sunt la fel de frumoşi şi au acelaşi preţ?

- Păi m-am gândit că e mai bine dacă mai vinde şi omul acela ceva, nu numai doamna, mi-a răspuns el.

Mi-am amintit şi de soţul meu, care întotdeauna la piaţă cumpără de la ţăranii cei mai în vârstă – şi unii dintre ei au trecut bine de şaptezeci de ani...

Să te gândeşti şi la altul, nu numai la tine. La binele lui, nu numai al tău.

Mi-am amintit de acea iarnă amară şi plină de speranţe, iarna de neuitat din ’89-’90. La cozonacii şi portocalele pe care îi împărţeau oamenii soldaţilor, la faptul că la fiecare sută de metri cineva venea cu ceai cald pentru cei care făceau de gardă în frig. La solidaritatea care ne-a înfrăţit pe toţi în acea iarnă amară şi plină de speranţe.

Noi românii avem o groază de păcate, dar avem o mare calitate, ceva care ne defineşte: omenia. Mâna de ajutor întinsă cu firească naturaleţe în sprijinul celui aflat în nevoie - fie că a căzut pe stradă, fie că nu ştie să ajungă undeva, fie că s-au abătut alte necazuri peste el - e ceea ce le lipseşte cel mai mult celor dintre noi care îşi încearcă norocul pe alte meleaguri.

Să nu ne pierdem şi acest dar. Să nu uităm să ne gândim şi la celălalt şi să facem pentru el acel mic lucru care ne stă în putere să-l facem. De multe ori lucrurile mici au efecte uriaşe – ţii de mânecă un copil şi el nu mai ajunge sub roţile maşinii, cureţi zăpada de pe trotuar şi vecinul tău de optzeci de ani nu va mai sta săptămâni în spital cu piciorul rupt.

N-am nimic cu supermarketurile, nu mă gândesc cu rea credinţă la patronii lor, dar am bănuiala că ei vor trece peste criză mai uşor decât cei ca Ana noastră. Aşa că de-acum voi face şi eu cei cincizeci de metri în plus şi voi cumpăra de la Ana ce-mi trebuie.

Şi mâine, când îi voi da vecinei reţeta de pui cu banane, îi voi povesti şi ei despre Ana noastră.

Şi-acum vă povestesc şi vouă.

Fiica unui evanghelist nonagenar...

Fiica unui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu  in emisiunea "Early Show" , a fost intrebata de  Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"

Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte .   Ea  a precizat foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:

"Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa  iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui...
Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...

Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)
Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a  afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni  in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...

Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza  ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi  fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din
noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.

Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai  departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K.,
au dreptul la libera exprimare. Apoi,
industria  show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi.
Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea  vei si culege.


Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
E ciudat cum  oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc,  si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.

Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care,  se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu...
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar,  crud si obscen  trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
Este, in sfarsit,  ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."


(Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).


Radeti?
Ar fi, desigur, ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.
E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult decit ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.
Ce credeti?
Trimiteti mesajul mai departe daca credeti ca este bun. Daca nu, atunci pur si simplu aruncati-l la cos si nimeni nu va sti ca ati facut-o. Dar, daca o faceti, atunci nu va mai plingeti de starea proasta in care a  ajuns lumea astazi! Sa aveti o zi buna!

Filosofia vietii

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor.Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!


Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.""Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"


"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele""La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."


"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip." Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mã bucur cã întrebi asta,ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten." Împãrtãseste acest mesaj cuiva drag, eu tocmai am fãcut-o !