Ești aici: Home Fii serios


Fii serios

Pentru ca tu contezi pentru mine

UN BUN MOMENT PENTRU A MULTUMI CELOR CARE ÎTI SUNT APROAPE!!!

Un soricel privi din crãpãtura sa din perete si îi vãzu pe tãran si pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
- Ce mâncare sã fi adus oare? se întrebã soricelul... Cu groazã îsi dãdu repede seama cã era o capcanã.
Soricelul se strecurã cu mare grijã în curtea animalelor si dãdu alarma:
- E o capcanã în casã, e o capcanã în casã!
Gãina cotcodãci si se înfoie, ridicã apoi capul si îi spuse:
- Domnule Soarece, vad bine cã acest lucru te afecteazã, dar pentru mine el nu are nici o relevantã. 
Soricelul se întoarse atunci înspre porc si îi spuse:
- E o capcanã în casã, e o capcanã în casã!
Porcului îi fu milã de el, dar rãspunse:
- Îmi pare foarte, foarte rãu, domnule Soarece, dar tot ce pot sã fac este sã mã rog. Te asigur cã te vei gãsi în rugãciunile mele.
Soricelul merse atunci la vacã si îi spuse:
- E o capcanã în casã, e o capcanã în casã!
Vaca îi spuse:
- Vai! Domnule Soarece, îmi pare foarte rãu pentru tine, dar chiar nu este o urgentã pentru mine.
Si asa se întoarse soricelul în casã, cu capul plecat si cât se poate de amãrât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusã de tãran.
În chiar noaptea aceea în casã se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un soricel.
Nevasta tãranului se repezi sã vadã ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îsi dãdu seama cã în capcanã îsi prinsese coada un sarpe veninos.
Sarpele o muscã pe nevasta tãranului. Tãranul o duse cât putu de repede la spital, si când o aduse acasã, ea mai avea încã febrã.
Oricine stie cã cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspãtã de pui, asa cã tãranul luã un cutit si se duse în curtea pãsãrilor, ca sã facã rost de principalul ingredient pentru supã.
Dar nevasta lui nu se însãnãtosi, asa cã prietenele si vecinele ei venirã sã o îngrijeascã si stãteau cu ea mai toatã ziua. Pentru a le da de mâncare, tãranul fu nevoit sã taie porcul.
Nevasta tãranului nu se mai însãnãtosi, si muri la scurt timp.
La înmormântare veni multã lume, iar tãranul trebui sã taie si vaca pentru a-i hrãni pe toti.
Soricelul se uita din crãpãtura lui din perete, cuprins de tristete.


Asa cã data viitoare când auzi cã cineva se confruntã cu o problemã si tu ai impresia cã acest lucru nu te priveste, adu-ti aminte: Când unul dintre noi este amenintat, cu totii suntem expusi.

Suntem cu totii implicati în aceastã cãlãtorie numitã viatã. Trebuie sã avem grijã unii de altii si sã facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe altii.

Trimite acest mesaj tutror celor care te-au ajutat vreodatã când ai avut nevoie si spune-le cât de mult conteazã ei pentru tine.

Adu-ti aminte...
Fiecare dintre noi este un fir vital în tapiteria altei persoane;
vietile noastre se întretes, si acest lucru nu este întâmplãtor.


Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poti tine strâns este un prieten.

Invataturile vietii

Iti ia cateva secunde sa-l citesti si sa cugeti. Nu pastra mesajul. Trebuie sa plece de la tine in 96 de ore. O sa ai o surpriza placuta. Este adevarat chiar daca nu esti superstitios.
Invataturile vietii in noul mileniu de la Dalai Lama :
1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.
2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.
3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.
4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori minunata o lovitura de noroc.
5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.
6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.
7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.
8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.
9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.
11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.
13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.
14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.
15. Fii gentil cu pamantul.
16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.
17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.
18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.
19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea.
Nu pastra acest mesaj. Mantra trebuie sa plece de la tine in 96 ore.
Vei avea o placuta surpriza (este adevarat chiar daca nu esti superstitios).

Daca trimiti la :
0-4 persoane : Viata ta se va imbunatati usor.
5-9 persoane : viata ta se va imbunatati asa cum ai vrea tu.
9-14 persoane : vei avea cel putin 5 surprize in urmatoarele 3 saptamani.
15 persoane si peste : viata ta se va imbunatati drastic si visele vor deveni realitate !

SA STII SI TU



American Airlines a economisit 40.000$ in 1987 cand au servit o maslina mai putin la salata...

Teritoriul salbatic din Africa este 28%, teritoriul salbatic in America de nord este 38%

Daca o statuie reprezentand un erou pe cal prezinta calul cu doua picioare in aer, personajul a murit in batalie. Daca are un picior in aer, a murit ranit dupa batalie si daca are toate picioarele jos, a murit de moarte naturala.

Dupa lege autostrazile interstatatle din SUA trebuie sa aiba 2 km de linie dreapta la fiecare 10 km pentru aterizarea avioanelor in caz de urgenta sau razboi.

Cuvantul JEEP vine din prescurtarea "General Purpose" vehicle -G.P.

Pentagonul are dublu numarul de toalete de care este nevoie. Cand a fost construit legea impunea bai separate pentru albi si negri.

Nu se poate stranuta cu ochii deschisi.

Cuvantul cimitir vine din greceste koimetirion care inseamna "dormitor"

In Anglia medievala era interzis pentru cupluri sa faca sex fara aprobarea regelui. Cand un cuplu vroia copii trebuia sa ceara o aprobare scrisa de la rege si primea o placa pe care o puneau in casa si scria "Fornication Under Consent of the King" (F.U.C.K.) De acolo vine acel cuvant.....

In razboiul civil din SUA dupa o batalie se afisau ranitii si mortii. Cand armata nu avea pierderi se afisa "0 killed" (0 morti) de acolo provine expresia O.K.

Cand englezii au ajuns in Australia au vazut un animal ciudat care sarea prin paduri. Au chemat un bastinas si l-au intrebat prin semne ce animal era acela. Cum bastinasul repeta "kan ghu ru" ei au adoptat acel nume pentru animal. Dupa mult timp cercetatorii au constatat ca bastinasul de fap spunea "nu inteleg"

Zona din Mexic "Yucatan" isi are numele de cand un spaniol a intrebat un indigen cum se numea acel loc. Bastinasul a raspuns "yucatan". Spaniolul nu stia ca de fapt indigenul i-a zis "eu nu sunt de aici".

Ce nu ne spun manualele de istorie

De ce nu-si spalau farfuriile stramosii nostri, de ce se credea ca rosiile sunt otravitoare, de unde vine expresia "It's raining cats and dogs"
("Ploua cu pisici si caini") sau "Salvati de clopotel", de unde vine obiceiul priveghiului, de cate ori se spalau oamenii in Evul mediu?

Raspunsurile le gasiti mai jos.

Igiena...
Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apaera atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"

"Ploua cu pisici si caini"...
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si caini".
Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...

Pragul...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.

Rosiile sunt otravitoare...
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind
otravitoare.

Farfurii din coaja de paine...
Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se intampla des ca vasele sa faca viermi... Painea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei - partea din
mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.

Priveghiul...
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori - rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.

Salvat de clopotel...
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost
ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").

Sa mai zica cineva ca istoria e plictisitoare...

Crezi ca poate fi adevarat?

Fluorura - un instrument de supunere şi imbecilizare a populaţiei
Cum aţi reacţiona, dacă aţi afla că în apa care curge la robinetul dumneavoastră au fost introduse, în mod deliberat, substanţe nocive care v-ar afecta integritatea fizică, acţionând chiar şi asupra capacităţii de a raţiona?
Chiar dacă pare greu de crezut, acest lucru se petrece. Încă din prima jumătate a secolului 20, fluorizarea apei de băut constituie în Europa şi Statele Unite un procedeu biologic standard pentru filtrarea şi combaterea agenţilor patogeni din apa potabilă.
Publicul este prea puţin conştient de efectele nocive ale ingerării de fluoruri, atât din apa potabilă, cât şi prin utilizarea pastelor de dinţi care conţin fluor. Un număr foarte mare de studii demonstrează că fluorul nu are nicidecum efecte pozitive asupra dinţilor şi prin urmare impunerea fluorizării apei şi a diferitelor produse are cu totul alte raţiuni decât mult vehiculata combatere a cariilor dentare. Odată ingerat, fluorul se depozitează în exces în glanda pineală şi în ţesuturile osoase ale corpului (dinţi şi oase), unde produce grave disfuncţii. Din cauza efectelor nocive ale fluorului, fluorizarea duce la creşterea mortalităţii infantile, provoacă cancer, malformaţii congenitale, distruge oasele şi sistemul nervos, scade coeficientul de inteligenţă şi induce stări de obedienţă.

Efectele negative în plan psiho-mental şi chiar spiritual ale fluorului sunt considerabile şi nu pot fi neglijate. În principal, ele se datorează faptului că în trupul uman, prima ţintă atacată de fluor este glanda pineală (epifiza).

Cu toate că s-a demonstrat că fluorul produce tulburări de sănătate deosebit de grave, la ora actuală peste 70% din apa potabilă din Europa şi SUA este fluorizată. Câţi dintre noi ştiu, de exemplu, că acest element care se utilizează în fluorizarea apei sau a pastei de dinţi provine din reziduurile rezultate din fabricarea aluminiului? Sau că aceeaşi fluorură de sodiu este folosită şi la fabricarea otrăvurilor pentru şobolani şi pentru gândaci?
Câştigătoare în această ecuaţie sunt anumite industrii, cum ar fi cea de prelucrarea a aluminiului sau cea de producere de fertilizatori agricoli, care generează mari cantităţi de fluoruri. Cum acestea sunt nişte poluanţi foarte importanţi, iar companiile nu au voie să deverseze decât cantităţi foarte limitate, s-a recurs la această stratagemă, care pune în pericol atât mediul, cât şi sănătatea populaţiei. Astfel, tonele de deşeuri provenite din prelucrarea aluminiului sunt folosite pentru aşa-zisa „filtrare”? a apei potabile. Faptul că oamenii au senzaţia că fluorul este benefic pentru starea lor de sănătate, face ca această otrăvire să fie cu atât mai perversă. La fel stau lucrurile şi cu intensele campanii publicitare, prin care sunt promovate pastele de dinţi care conţin fluor.

Fluorul, mai nociv decât plumbul

Fluorul este ultimul dintre nemetalele din tabelul periodic. A fost descoperit în 1771 de către chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, dar abia în anul 1886, chimistul francez Henri Moissan a reuşit să-l izoleze, după numeroase încercări nereuşite ale unor oameni de ştiinţă faimoşi, precum Faraday sau Davy.  Mulţi alţi cercetători au murit otrăviţi cu fluor.

Fluorul este prezent sub forma unui gaz verde-gălbui, foarte corosiv şi nociv, cu miros puternic, neplăcut. Dintre toate elementele chimice, el este cel mai reactiv formând mulţi compuşi. Ca exemplu de toxicitate trebuie menţionat acidul fluorhidric, cu înalt grad de coroziune. Datorită uşurinţei cu care atacă sticla, este utilizat în industria gravurii.
Derivatul care se foloseşte în pasta de dinţi, în pastile, inclusiv în apa potabilă, este fluorura de sodiu. Cu toate acestea, există o informaţie pe care majoritatea populaţiei nu o cunoaşte şi care sună înfricoşător, dacă îi dăm crezare doctorului John Yiamouyiannis: „Nu adăugăm în mod deliberat arsenic şi nici plumb în apă. Dar adăugăm fluor. De fapt fluorul este mai toxic decât plumbul, iar arsenicul este doar puţin mai otrăvitor ca fluorul.”

Acest lucru nu este decât vârful aisbergului dintr-o campanie care foloseşte fiinţa umană pe post de cobai, iar multinaţionalele sunt principalii beneficiari. Olanda, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit sunt doar câteva ţări în care apa fluorizată ajunge la niveluri mult mai ridicate decât cele recomandate.

Fluorizarea a început „oficial” prin anii ’30, când un grup de oameni de ştiinţă au susţinut că, adăugând mici cantităţi de fluor într-un lichid, acest element devenea benefic în lupta împotriva cariilor, mai ales la nivelul sănătăţii bucale a copiilor. De atunci s-a dus o ferventă campanie în favoarea fluorului – considerat un „extraordinar” aliat împotriva bolilor dentare – şi s-a pus accent pe necesitatea includerii acestui element printre ingredientele pastelor de dinţi şi în compoziţia celorlalte produse de acest fel. Încă de pe atunci existau voci care se opuneau campaniilor de fluorizare. „The Journal of American Medical Association”, din 18 septembrie 1943, atrăgea atenţia asupra caracterului nociv al compuşilor pe bază de fluor, precum şi a felului în care aceştia acţionează la nivelul celular. Revista americană stabilea că „fluoridele sunt, în general, otrăvuri protoplasmice, care schimbă permeabilitatea membranelor celulare, inhibând anumite enzime”.


Adevărul despre derivaţii din fluor

Primele intoxicări cauzate de fluor datează din perioada Revoluţiei Industriale. În anul 1850, fabricile de fier, cupru şi aluminiu au evacuat mari cantităţi de substanţe cu grad crescut de toxicitate, omorând animale, plante şi chiar fiinţe umane. Poluarea s-a intensificat în anii ’20, atunci când dezvoltarea înfloritoare a industriei a început să fie o problemă comună a ţărilor industrializate.

Marile fabrici metalurgice, în special cele americane, au cunoscut o adevărată explozie cantitativă şi calitativă, fiind impulsionate, în bună măsură, de avântul industriei militare, care promitea  mari sume de bani în schimbul producerii armamentului sau dispozitivelor care foloseau materialele menţionate. A apărut însă o problemă: milioanele de tone de fluoruri obţinute sub formă de reziduuri. S-a hotărât ca ele să fie deversate în râuri sau în mediul înconjurător, neţinându-se cont de faptul că erau foarte nocive pentru sănătatea publică. Totuşi contaminarea nu a putut fi ascunsă, astfel încât populaţia a cerut daune marilor companii răspunzătoare obţinând chiar importante despăgubiri din partea acestora.

Guvernele s-au văzut nevoite să aloce sume mari pentru controlul poluării generate de fabricarea metalelor, aluminiul fiind unul dintre cele mai toxice. În scurt timp aceste substanţe toxice au început să se folosească la o scară din ce în ce mai mare la prepararea unor otrăvuri, cum ar fi cea de şobolani.

La începutul anilor ’30, lua amploare o campanie agresivă care oferea o soluţie miraculoasă pentru problema deşeurilor derivaţilor din fluor. Aceasta se baza pe adăugarea fluorului, în cantităţi controlabile, în apa potabilă, ajutând astfel la prevenirea cariilor dentare. Câteva persoane, printre care şi scriitorul şi doctorul Joel Griffiths, afirmă că acest fapt nu a fost o descoperire medicală, ci o campanie orchestrată de fabricanţii de aluminiu cu scopul de a dezinforma publicul şi de a distrage atenţia de la ceea ce era cu adevărat important: toxicitatea fluorului.

În acea perioadă, omul de ştiinţă Gerald J. Cox a adus la cunoştinţa publicului larg faptul că un derivat cu o valoare economică scăzută se transformase într-un potenţial aliat împotriva cariilor, obţinându-se importante rezultate, în special pentru sănătatea bucală a copiilor. Puţini îşi imaginau atunci că domnul Cox era plătit de Fundaţia ALCOA, unul dintre principalii fabricanţi de aluminiu din lume şi finanţator al cercetărilor legate de apa fluorizată. Pin fluorizarea apei potabile, problemele fabricanţilor de aluminiu luaseră sfârşit. Chiar dacă doza pentru un singur individ era infimă, calculată la toată populaţia SUA, ea înseamnă producerea a sute de mii de tone pentru alimentarea la nivel naţional.

În anul 1939, fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o simplă propunere în realitate, mulţumită cercetărilor făcute de Gerald J. Cox, care nu era nici doctor, nici stomatolog, ci un chimist angajat de principala companie de producere a aluminiului, cea care primise deja reclamaţii masive pentru otrăvirea cu fluor.

Au trecut mulţi ani până când au început să apară primele rapoarte care puneau sub semnul întrebării beneficiile acestei substanţe. Cauzele acestei întârzieri sunt uşor de explicat: marile industrii, precum ALCOA, susţinuseră de-a lungul anilor o campanie în favoarea fluorului, ascunzând informaţii relevante despre această substanţă toxică.

Între anii 1986 şi 1987, a fost finalizat cel mai mare studiu realizat până atunci despre efectele acestui element, studiu iniţiat de Institutul American de Cercetări în Domeniul Dentar. La proiect au participat 39.000 de subiecţi cu vârstele cuprinse între cinci şi 17 ani, din diferite zone ale ţării. O treime dintre aceştia trăiau în zone unde apa fusese fluorizată; o a doua treime băuse apă parţial fluorizată; iar restul subiecţilor locuiau în zone unde nu fusese aplicată această măsură contestatară. S-au analizat fişele întocmite de stomatologi, precum şi starea ulterioară a sănătăţii bucale şi s-a ajuns la concluzia că nu au existat diferenţe notabile între zonele fluorizate şi cele nefluorizate.

În 1990, dr. John Colquhoun a condus, în Noua Zeelandă, un studiu asupra a 60.000 de copii din şcoli, studiu care demonstrează că nu există nicio diferenţă între dinţii elevilor din zonele fluorizate şi cei ai elevilor din zonele nefluorizate. Un alt studiu care a urmărit să compare sănătatea dinţilor locuitorilor din două oraşe americane, Los Angeles şi San Francisco, nu a găsit nicio diferenţă între aceştia, deşi în San Francisco, apa potabilă era deja fluorizată, pe când în Los Angeles, nu. Mai mult, în 1992, o cercetare întreprinsă de Universitatea din Arizona a demonstrat că numărul de carii este direct proporţional cu cantitatea de fluor din apa potabilă. Un simptom al unui nivel prea mare de fluor în organism este fluoroza dentară, o boală care face dinţii să devină fragili şi decoloraţi şi care este azi în Canada cea mai tratată boală în clinicile dentare.

adaptare după un fragment din lucrarea „Minciuni oficiale”
de David Heylen Campos

Paradoxuri ale postcomunismului capitalist

Paradoxuri ale postcomunismului capitalist



de Catalin Sturza



Tot ce putea fi mai bun înainte de 1989 era o pâine albă,

pufoasă şi, eventual, caldă.

Tot ceea ce putea fi mai rău era o pâine neagră,

de secară/graham, de care lumea era sătulă până peste cap.

Tot ceea ce poate fi mai rău, pentru sănătatea omului

capitalist din anii 2000, e o franzelă pufoasă.

Aceasta se transformă într-o adevărată bombă dacă,

Doamne păzeşte!, mai e şi caldă.

Tot ceea ce poate fi mai bun pentru românul capitalist

postrevoluţionar e o pâine neagră, de secară/graham,

pentru care lumea se bate la magazin.



În iepoca odioasă, oamenii erau gata să se calce în picioare

pentru un litru de lapte cu grăsime, de la ţărani.

Laptele de la ICIL era prelucrat şi nu avea deloc grăsime.

Comuniştii erau înjuraţi pentru că scoteau totul din el.

Mai cumpără cineva astăzi lapte cu mai mult de 1,5% grăsime?

Nu, pentru că face rău sănătăţii. Românii consumă cu cea mai

mare plăcere laptele cel mai slab şi cel mai puţin gustos,

atunci când nu preferă chiar laptele de soia.



Carnea cea mai bună (şi rară) era cea de porc,

pe care o obţineai pe sub mână, de la abator, sau de la o rudă

cu casă şi curte la
ţară . Lumea se bătea pe şorici şi pe jumări

şi era, în schimb, sătulă de carnea de pui şi de peştele

oceanic, din alimentara. Mai nimeni nu se uită acum la carnea de

porc. Puiul şi peştele, însă, da! Acestea sunt alimente uşoare

cu care se trăieşte bine.



Unul dintre motivele pentru care Ceauşescu era înjurat cel mai

tare era faptul că tăia curentul oamenilor.

Acum, întraga Românie stinge, benevol, lumina de Ziua

Pământului. Stăm pe întuneric şi ne simţim ecologişti.

Mai mult, ni se recomandă să facem, pe cât posibil,

economie de energie electrică, să ţinem aprinse cât mai puţine

becuri, să punem în funcţiune cât mai puţine electrocasnice.

Nimic nu ni se pare mai firesc.



Regimul comunist era odios pentru că ne limita anumite

libertăţi

De pildă, ne interzicea să corespondăm cu rudele sau cu

prietenii din străinătate.

Acum, cei care lucrează în birourile corporaţiilor nu mai pot

coresponda cu nimeni. Yahoo messengerul şi yahoo emailul sunt

interzise, cel puţin în timpul orelor de program.

Iar programul nu ţine, ca pe vremuri, doar opt ore, în special

dacă există o concurenţă între departamente, cine depăşeşte

primul norma de afaceri. Mulţi angajaţi susţin că aceste

restricţii sunt fireşti. E normal să li se interzică să

întreţină corespondenţe private, de ce să piardă ei preţiosul

timp al marelui binefăcător corporatist?

Iar dacă managementul citeşte corespondenţa de serviciu a

angajaţilor, cu atât mai bine: conducătorii au dreptul să ia

măsuri pentru a asigura bunăstarea perpetuă a firmei,

pentru a depista elementele leneşe şi pentru a preîntâmpina

eventualele acte de sabotgaj.



Omul comunist mânca, de voie, de nevoie, dietetic, însă tânjea

după o mâncare gustoasă.

Omul capitalist are la discreţie mâncarea gustoasă şi şi-o

interzice. De ce? Pentru că ţine la

siluetă şi urmează indicaţiile medicilor. Din proprie voinţă,

românul postrevoluţionar îşi bagă acum pe nas pâinea neagră,

lapte degresat şi pui leşinaţi, îşi opreşte singur curentul,

renunţă benevol la propriile drepturi, îşi lasă corespondenţa

la îndemâna şefilor şi susţine sus şi tare că toate aceste

lucruri sunt cât se poate de fireşti. Ba, mai mult,

că privaţiunile îi fac şi o mare plăcare.



Ce inseamna manipularea capitalista !!!...


Studii radiatii telefon mobil

Aici nu e vorba de retea, ca si operator, ci benzile de radiofrecventa pe care le folosesc.


Digi (3G) - 2100Mhz
Vodafone ( GSM + 3G ) - 900Mhz + 2100Mhz
Orange ( GSM + 3G ) - 900Mhz + 2100Mhz
Cosmote ( GSM ) - 1800Mhz
Zapp ( CMDA + 3G ) - 450Mhz / 800Mhz + 2100Mhz

Retelele Wifi folosesc banda de la 2401Mhz la 2480Mghz - standard 802.11b/g - Romania .

Magnetonul din  cuptorul cu microunde functioneaza la fregventa 2450Mhz.


Concluzia...?

________________________________
REGULI MINIME DE UTILIZARE A MOBILULUI

- NU VA FI FOLOSIT DREPT CEAS DESTEPTATOR;
- VA FI TINUT LA CEL PUTIN 2 M DE CAP IN TIMPUL ZILEI SI AL NOPTII ( IN LIMITA POSIBILULUI).

LUCRURILE AFISATE MAI JOS SUNT CUNOSCUTE DE MULT DE NEUROLOGI.

Saptamana aceasta (ultima din octombrie 2009) a fost sustinuta o teza de doctorat in Romania , la Clinica de Medicina Muncii din Cluj, iar concluziile au fost inspaimantatoare !
Studiul s-a facut utilizand tehnica de varf la nivel mondial, cea a determinarii chemoluminiscentei si a  lipoperoxizilor.
S-au studiat astfel efectele campurilor electromagnetice (CEM) asupra corpului uman, in special cele produse de telefonia mobila, cuptoare cu microunde, antene de telefonie mobila, retele de inalta tensiune.
TOATE PRODUC cancer, imbatranire precoce, sterilitate la ambele sexe, nevroze, tulburari de somn, decalcifieri osoase, cresterea coagularii, cataracta, tulburari endocrine etc.

ATENTIE !!! Convorbirile pe telefonul mobil - cu cat mai lungi, cu atat mai nocive, mai ales la start, cand testez apelul, "bipul" cu telefonul la  ureche.
S-a aratat cum vibratiile respective, cu telefonul la ureche, produc, la trecerea prin medii cu densitati diferite, concentrari si reflexii in anumite zone, mai ales craniene. Calota craniana functioneaza ca o antena parabolica cu concavitatea in jos, concentrand undele spre baza creierului, afectand hipofiza si tiroida si cristalinul (risc de cataracta).

Autorii studiului propun interzicerea pe orice cale a utilizarii telefoniei mobile sub varsta de 14 ani !
De asemenea, dispozitivele tip hands-free reduc semnificativ impactul CEM asupra creierului, intrucat telefonul mobil e tinut mult mai departe de calota craniana.

Cea mai periculoasa retea este Cosmote, care genereaza  impulsurile cele mai puternice, 75% din ele genereaza Zapp-ul, 33% genereaza Vodafone si Orange , iar cel mai jos e Digimobil-ul.*

Informati-va rudele si prietenii !

Dr. Mihaela Claudia Geladin

România cu lanţul de gît

Lanţul e de aur, România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui. Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O  populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă,urlînd din toţi bojocii: "Am avere, am valoare!"
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita... Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie? Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioan şi Tanti Mimi, familie veche, cu casă în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat în urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pînă la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe  fereastră.. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură.
Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos.  Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!".
Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul..
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cîteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge... Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică:
ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor. Undeva, departe,Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din
pîntece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz.
Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma,  surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.
Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi.
Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rămîn să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund.

Chiar dacă ai vrea.

Lucian Mîndruţă

Subcategorii

  • Dă mai departe

    Sunt tot felul de mail-uri primite în care mesajul final spune ceva de genul:

    "Trimite mai departe la cel puţin 54 de prieteni şi vei câştiga un trabant"!

    Număr articole:
    12
  • Viata
    Număr articole:
    24
  • Prietenie
    Număr articole:
    7
  • Informatii interesante
    Număr articole:
    27