Ești aici: Home Razi Poveşti


Poveşti

13 Motive sa nu bei cu prietenii

Daca tot suntem in data de 13 :) sa vedem cele 13 motive pentru care nu as bea cu prietenii mei:

 

Nr. 1










Nr. 2



Nr. 3




Nr. 4











Nr. 5





Nr. 6




Nr. 7





Nr. 8





Nr. 9




Nr. 10







Nr. 11



Nr. 12




Nr. 13 -> Reprezinta toate celalalte 12 motive :)



Regulament casnic. Oare se mai aplica?

Reguli de comportare pentru neveste / prietene

in timpul CE 2008

Regulament casnic valabil pe perioada 07 - 29 Iunie 2008

# 1 In timpul Campionatului European, barbatul are puteri discretionare
si exclusive asupra receptorului TV si al telecomenzii.aferente.

#2 Sotia / prietena se ocupa in acest timp in tacere de treburile
gospodariei.


#3 Inaintea fiecarui meci i se va asigura sotului o lada de bere RECE
cat mai aproape de fotoliu. In lipsa berii, aceasta poate fi inlocuita
cu Johnny Walker, Jack Daniels, Bacardi sau Curvoisier insotite de Cola
rece sau cuburi de ghiata.

# 4 In timpul jocului va fi interzisa categoric prezenta feminina in
camera de vizionare.


# 5 La pauza, se suspenda interdictia de intrare pentru femei. In acest
timp ele vor debarasa incaperea de eventualele sticle sau alte
recipiente goale pe care le vor inlocui cu altele pline si reci. La
nevoie vor improspata si eventualele gustari ( covrigei sarati, chips-
uri s.a.m.d.
In acest timp se va evita galagia produsa de pungi, farfurii, etc.

# 6 Cel tarziu cu 30 de minute inaintea inceperii jocului, se va oferi
sotului o masa pregatita cu dragoste. Pentru a nu deranja pregatirea
psihica a sotului dinaintea meciului, se interzice orice manifestare
verbala a sotiei.

# 7 In timpul CE se va renunta total la orice activitate menita sa
perpetueze specia. Deasemenea se interzice purtarea oricarui articol de
imbracaminte care ar putea trezi sotului porniri sau dorinte de
perpetuare.

# 8 In cazul in care BARBATUL in marea sa marinimie va permite sotiei
sa-si arunce cateva minute privirea la meci, aceasta va renunta total la

expresii care exprima abisul intelectual fotbalistic al acesteia de
genul:
E frumusel Mutu asta sau ce inseamna " ofsaid ". Eventual aceste
atitudini pot fi reprimate si prin actiuni fizice .

Dragi femei, daca veti respecta aceste regului de comportament, sotul va

va multumi si va incerca:
- sa nu verse berea sau sa rastoarne scrumiera
- sa nu faca firimituri pe o raza de 3 metrii in jurul jiltului si
- la consumarea celor de la cap.6, sa nu reaminteasca de calitatile
culinare ale mamei sale.


HAI  ROMANIA !!!!!

Sotul se intoarce de la serviciu si isi gaseste sotia in pat cu un tinerel.

Sotul se intoarce de la serviciu si 
isi gaseste sotia in pat cu un tinerel.

Suparat, sotul incepe sa tipe, sa 
arunce lucruri si vrea sa puna mana pe sotia infidela.
Aceasta insa ii  spune:
- Inainte de a face o nebunie te rog sa asculti cum de s-a
putut  intampla asa ceva:

Pe cand ma intorceam acasa l-am vazut pe acest tinerel 
amarat si mort de foame. L-am adus acasa si i-am dat
mancarea pe care ti-o 
pregatisem si pe care n-ai mancat-o fiindca te-ai dus la
masa cu prietenii  tai.
Am vazut ca era descult si i-am dat pantofii tai noi pe
care nu i-ai 
purtat fiindca erau cadou de la mama mea.

Am vazut si ca ii era frig si 
i-am dat puloverul pe care ti-l facusem cadou de ziua ta si
pe care nu-l porti 
fiindca nu se potriveste cu stilul tau de viata.

Pantalonii lui erau 
rupti asa ca i-am dat jeansii tai buni pe care nu ii porti
fiindca nu te mai  incap.
Cand s-a schimbat i-am spus ca poate sa faca o baie si i-am
dat  spumantul pe care ti l-am adus de la Paris si pe care nu-l
folosesti fiindca iti  provoaca alergie.
Si cand a iesit din baie tanarul m-a intrebat daca mai 
am ceva ce nu folosesti

Scandal in famile

În oraşul - nu spun care -
Nu departe de aici,
Locuia un om cu stare,
Domnul Natan Şmilovici.

Şi, pe lângă prăvălie
Şi o casă cu balcon,
Natan mai avea soţie
Şi un singur fiu, Aaron.

Tânăr, cu purtări alese,
Elegant şi studiat,
El era mândria casei, 
O podoabă de băiat.

Despre tatăl său - de Natan -
Fabricant de jaluzele,
Se spunea că-n tinereţe
A fost mare pui de lele!

A făcut el multe pozne
Când era mai tinerel.
Dar cum vârsta potoleşte,
S-a cam potolit şi el.

Într-o după amiază vagă,
Vine Aaron, îmbietor,
Şi îi spune: - Tată dragă,
Vreau cu Ester să mă-nsor!

- Care Ester? - sare Natan,
Parcă prins de-o amintire -
- Fata Blimei de pe Carmel ,
Una blondă şi subţire.

- Nu se poate! E o taină
Si mi-e greu a-ţi relata
Că de mult.adică Ester,
Ester este sora ta!

A plecat Aaron, da'n suflet
Clocotea ca un vulcan.
Şi încet, încet, de-atuncea
S-a mai scurs aproape-un an.

Şi-ntr-o seară, Aaron aduse
Tatălui, o veste proastă:
- Aba , o iubesc pe Leia
Şi-am s-o iau chiar de nevastă!

- Vai de mine! - exlamă Natan,
Iartă-mă de-ţi stau în cale -
Însă, şi de data asta,
Fi-voi contra vrerei tale!

Fiindc'odată, mama Leiei -
Crede şi nu cerceta -
M-a convins, pînă la urmă,
Că. şi Leiai-i sora ta !

Turburat de cele-aflate,
Bietu' Aaron s-a dus distrus
La mămica lui iubită,
Şi i-a spus:

- Mamă, îmi vine să-mi iau viaţa
Toată lumea s-o împac.
Dă-mi, mămico, o povaţă
Şi mă-nvaţă ce să fac?

Cînd am vrut s-o iau pe Ester -
Floare, fir de micşunea,
Tata m-a oprit, spunîndu-mi
C-ar fi Ester sora mea.

Azi, cînd o-ndrăgesc pe Leia,
Stea scăldată de auroră -
Tata iarăşi se opune,
Că şi Leia-mi este soră.

Mama a rămas furată
Parcă de un gând ascuns,
Şi-apoi, după o clipă,
Foarte veselă-a răspuns:

- Ia pe care vrei din ele!
Si nici n-o să-ţi pară rău,
Fiindcă am să-ţi spun o taină:
Natan nu e tatăl tău...

Suport tehnic

Suport tehnic: Ce model este calculatorul dumneavoastra?
Client: Unul alb... 

Client: Buna, Cristina aici. Nu pot sa-mi scot discheta din calculator.
Suport tehnic: Ati incercat sa apasati butonul?
Client: Da, sigur, e chiar blocat.
Suport tehnic: Asta nu suna prea bine; Voi trimite pe cineva.
Client: Nu , stati putin...Inca n-am bagat-o... e inca pe birou... scuze...

Suport tehnic: Apasati pe simbolul "My Computer" din partea stanga a ecranului.
Client: Stanga ta sau stanga mea?

Suport tehnic: Buna ziua. Cu ce va pot ajuta?
Client: Buna...Nu pot sa listez.
Suport tehnic: Puteti va rog sa dati click pe "Start" pentru mine si...
Client: Asculta domnule, te rog sa nu ma iei pe mine cu chestii din astea tehnice! Ca doar nu-s Bill Gates.

Client: Buna, Marta aici, nu pot sa listez. De fiecare data cand incerc, imi spune ca nu poate gasi imprimanta. Chiar am luat imprimanta si am ridicat-o in fata monitorului si el tot imi spune ca nu o gaseste....

Client: Am o problema daca vreau sa listez cu rosu...
Suport tehnic: Aveti imprimanta color?
Client: Aaaah.....................multumesc.

Suport tehnic: Ce vedeti pe monitorul dumneavoastra doamna?
Client: E un ursulet pe care prietenul meu mi l-a cumparat de Valentine's day..

Client: Tastatura mea nu mai functioneaza.
Suport tehnic: Sunteti sigur ca e conectata la calculator?
Client: Nu. Nu pot sa vad in spatele calculatorului.
Suport tehnic: Ridicati tastatura si mergeti 10 pasi in spate.
Client:! OK
Suport tehnic: Inca mai aveti tastatura in mana?
Client: Da
Suport tehnic: Asta insemana ca nu e conectata la calculator.Mai vedeti vre-o tastatura pe birou?
Client: Da, mai e una pe aici. Ah...asta merge... multumesc tare mult!

Suport tehnic: Parola dumneavoastra este "a" mic, de la ananas, "V" mare de la Victor, si cifra 7.
Client: Mare sau mic?

Client: Nu pot sa intru pe internet.
Suport tehnic: Ati folosit parola corecta?
Client: Da, sigur. Am vazut-o la colegul meu.
Suport tehnic: Puteti sa-mi spuneti ce parola ati folosit?
Client: Cinci stelute.

Suport tehnic: Ce program anti-virus folositi?
Client: Firefox.
Suport tehnic: Acesta nu este un program anti-virus.
Client: Aa, scuze...Internet Explorer.

Client: Am o maaare problema. Un prieten mi-a pus un screen saver pe calculator dar de fiecare data cand misc de mouse, dispare....
Suport tehnic: Cum pot sa va ajut?

Client: Scriu primul meu e-mail.
Suport tehnic: OK, si care ar fi problema?
Client: Pai, am scris litera "a" in adresa, dar nu stiu cum sa desenez cerculetul din jurul ei

HOW TO CALL THE POLICE WHEN YOU'RE OLD AND DON'T MOVE FAST ANYMORE.

HOW TO CALL THE POLICE WHEN YOU'RE OLD AND DON'T MOVE FAST ANYMORE.

George Phillips , an elderly man, from Meridian, Mississippi,was going up to bed, when his wife told him that he'd left the light on in the garden shed, which she could see from the bedroom window. George opened the back door to go turn off the light, but saw that there were people in the shed stealing things.

He phoned the police, who asked "Is someone in your house?"
He said "No," but some people are breaking into my garden shed and stealing from me.

Then the police dispatcher said "All patrols are busy. You should lock your doors and an officer will be along when one is available."

George said, "Okay."

He hung up the phone and counted to 30. Then he phoned the police again.

"Hello,I just called you a few seconds ago because there were people stealing
things from my shed... Well, you don't have to worry about them now because I just shot and killed them both, the dogs are eating them right now." and he hung up.

Within five minutes, six Police Cars, a  SWAT Team,a Helicopter, two Fire Trucks, a Paramedic, and an Ambulance showed up
at the Phillips' residence, and caught the burglars red-handed.

One of the Policemen said to George , "I thought you said that you'd shot them!"
George said, "I thought you said there was nobody available!"

(True Story) I LOVE IT!
Don't mess with old people.

Live well, laugh often, love much!!!

Limba germana - notiuni elementare


Limba germana este simpla. O persoana cunoscatoare a limbii latine si obisnuita cu declinarile o învata fara mari dificultati.
Profesorii de germana spun acest lucru la începutul fiecarui ciclu de studii..
Se trece apoi la initierea în der, die, das, den, des, dem etc. si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica elementara.
Ca sa ilustram aceste afirmatii, sa luam un exemplu practic..
Pentru început, sa deschidem Manualul de Limba Germana.
Este un volum minunat, cu coperte cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile hotentotilor (în germana:Hottentotten - observati cat e de simplu!!!!).
În carte se relateaza cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si închisi în custi (Kotter), acoperite cu o tesatura (Lattengitter)care sa-i fereasca de ploi. Aceste custi se numesc în germana 'custi acoperite cu panza'(Lattengitterkotter) si, atunci cand contin un cangur, ele sunt numite Lattengitterkotterbeutelratten.
Într-o zi, hotentotii au prins un asasin (Attentater), acuzat ca ar fi omorît o mama (Mutter) hotentota (Hottentottenmutter), avand un fiu cam prostut si balbait(Stottertrottel)..
O astfel de femeie se numeste, în germana, Hottentottenstottertrottelmutter, iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.
Politia îl aresteaza pe asasin si îl inchide provizoriu într-o cusca pentru canguri (Beutelrattenlattengitterkotter ), dar captivul evadeaza.
Imediat, toti pleaca în cautarea fugarului si,deodata, un razboinic hotentot se întoarce strigand:
-Am prins asasinul (Attentater)!
-Da? Care?, întreaba seful de trib.
-Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde razboinicul.
-Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu panza? Intreaba seful hotentotilor.
-Pai, raspunde bastinasul, pe Hottentottenstottertrottelmutterattentater.(Asasinul mamei hotentote a copilului prostut si balbait).
-A, asa, da! raspunde seful hotentotilor.
Puteai sa zici de la început ca l-ai prins pe:
Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotterbeutelrattenattentater.
Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla.
Trebuie sa aveti doar un dram de bunavointa...

Locul I la concursul de eseuri-excelent

O eleva "de moda veche", cum nu credeam sa mai existe pe
bancile scolilor din Romania!                          Gina Camelia
Roman:  ROMÂNIA MEA: „ŢARA CONTROVERSELOR.   
ELEVĂ ÎN CLASA A X-A.  LOCUL ÎNTÂI DIN 52 DE PARTICIPANŢI.
CÂŞTIGĂTOAREA CONCURSULUI DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – VASLUI 2011               


Mi se spune că sunt un copil îndrǎzneţ aflat pe treptele maturizǎrii…
Frumoasă caracterizare… Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic şi mă gândesc că
aş putea sǎ decupez scurte fragmente de viaţă autentic românească, într-o
dimineaţă frumoasă de vară. De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odatǎ
binoclul şi privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel,
privesc la România, aceastǎ ţarǎ teribil de simplǎ şi frumoasǎ, trecutǎ adesea
prin focurile unor rǎzboaie, despre care am învăţat la istorie că nu au fost
întotdeauna ale ei, aclamatǎ  şi blamată, şi oacheşǎ, cu oameni care visează să
trăiască în altă ţară. Iluzoriu? Nu ştiu ce să zic de la înălţimea celor 17 ani
ai mei...                       
Este ţara mea, ţarǎ scǎpatǎ din mânǎ ce se îndreaptǎ spre un declinul sadic
creat de propriile mentalitǎţi? Ar fi absurd sǎ pun aceste cuvinte pe umerii
numelui de România? Nu, eu nu sunt în mǎsurǎ sǎ învinuiesc ţara pentru nimic ci
doar sǎ atrag atenţia cǎtre „umilul” megieş român.                       
Este cert faptul cǎ într-o zi voi putea pǎrǎsi aceastǎ ţarǎ... Privesc, stagnez
dar nu, stingher ca un fobist aflat în faţa propriei uşi fǎrǎ cheie… Cutez  a-mi
părăsi ţara şi a începe viaţa într-o ţarǎ perfectǎ? Este România o ţară
perfectă? Cum ar arăta o ţară perfectă, cu oameni perfecţi? România este locul
unde am crescut, am împǎrţit bucurie, tristeţe, am învǎţat sǎ iubesc, sǎ dau
frâu liber imaginaţiei, sǎ cred în forţele proprii, sǎ mǎ exprim, sǎ ajut, sǎ
caut rǎspunsuri, sa ignor, sǎ sper ca într-o zi eu cu un grup de oameni asemeni
mie vom putea pune baze solide într-o ţarǎ ierarhic magnifică, iar spectacolul
proastei imagini va înceta.                       
Mă simt prinsǎ în mrejele ţării care, cu o ultimă  sforţare, încearcă să mă
ademenească  prin masivele ei înzǎpezite iarna, prin adierea florilor de
primavarǎ, cu aerul ei de fecioară adormitǎ de bogǎţia verii şi dezmierdată de o
bǎtrânǎ toamnǎ târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de
câmpie cultivatǎ cu sapa şi cu calul, de oameni care s-au chinuit să-şi dea un
rost propriei vieţi. Purtǎm cu noi veacul frumuseţii, a dorului de drumeţii, a
muncii obositoare de la câmp care nu curge parcă prin vene deşi glasul biroului
şi ora 7 pândeşte perfid… De undeva, din inima ţării se aude tulburător imnul în
culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uitǎ sǎ
trǎiascǎ, având un cult al acumulării de traume. Probleme sau pǎreri tardive,
puse faţǎ în faţǎ cu românul, se aud ca dintr-o crevasă: avem facilitǎţi
insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de piţipoance cu sex
appeal, faptul cǎ pentru clasa politicǎ suntem simple instrumente de vot cu
propuneri indecente, dacă indecenţă înseamnă echivalenţa vot – peşte congelat,
cǎ noi deşi nu avem suficiente case... construim monumente, cǎ bunele maniere
par a se gǎsi la intelectuali sau în aparenţǎ la cei cu portofele nepurtate în
buzunar, presiuni cǎ la capǎtul sǎrǎciei se aflǎ viaţa, clubul, luxul. Cumplit
este faptul cǎ fiecare dintre noi avem idealuri şi sentimente, suntem o
întreagǎ naţiune ce ne cǎutam valori şi încă îndrăznim să sperăm că vom trăi o
viaţǎ care sǎ nu  se transforme în tipul de hranǎ fǎrǎ condiment.             

Aş vrea să cred că, orice curs vor lua lucrurile, România este în noi,
totul ţine de noi,  redresarea ţine de noi, că le suntem datori celor care au
luptat de veacuri pentru fiecare palmă de pamânt. Aş vrea să se trezească în noi
spiritul civic şi să ne gândim că nu am putea privi altfel România decât locul
unde copiii sunt învǎţaţi sǎ vorbeascǎ româneşte, sunt educaţi şi purtaţi de
mânǎ în grǎdiniţe, apoi la şcoalǎ.               
Dacǎ m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranţǎ aş şti sǎ rǎspund:
din Vaslui, de pe o stradǎ anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente
colorat fǎrǎ nicio noimǎ, colţ cu maneaua vecinului de la parter şi cu bormaşina
celui de la 3 care sparge şi meştereşte de cel puţin un an. Mǎ uit în oglindǎ
analitic, cred cǎ arǎt bine, pǎrul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în
seamǎ. Cobor scǎrile prudent, mi-e teamǎ sǎ nu alunec, a spǎlat proaspǎt femeia
noastrǎ de serviciu. La capǎtul culoarului deja zǎresc aceleaşi siluete, vecinii
mei care ascultǎ muzicǎ pusǎ în casǎ de afarǎ. Încerc să-i ignor, aşa cum ignor
şi replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abţine sǎ nu exclame „Ce
dracu or face ǎştia toatǎ ziua în faţa blocului? Alţii de vârsta lor au şi
copii. Mai târziu îţi dau în cap pentru o bucatǎ de pâine!” În naivitatea ei,
speră... să nu ajung şi eu ca ei.                          Înaintez spre
ieşirea din scarǎ. Vali, un urecheat ciudat, mǎ salutǎ zâmbind cu gura plinǎ de
seminţe. Schiţez un zâmbet, mǎ mai întreabǎ ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai
doresc sǎ aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, mǎ întreb dacǎ
vreunul o fi avut  în viaţa lui emoţii la românǎ, sau s-o fi strǎduit la
matematicǎ. Îmi vine un gând şi mai ciudat în minte. Cum or fi arǎtat când erau
bebeluşi, moi şi pufoşi. Ce aşteptǎri o fi având de la ei nişte mǎmici
nedormite? Unde, pe ce scarǎ a societǎţii ar trebui sǎ-i aşez?  Sunt scursuri,
sunt plevuşcă? Or fi, dar sunt români, la fel ca şi mine! Asta nu pot ignora. Ce
şanse primesc ei şi de la cine? Ce şanse primesc eu şi de la cine? Prin urmare,
eu am un reper, eu cea dintr-o familie obişnuitǎ, ei – din familii la fel de
obişnuite, ca şi mine! Lǎsati de capul lor, au alte repere… Eu, de pe strada X,
din blocul X ca şi ei, eu din Vaslui, ca şi ei, eu din România ca şi ei… Din
România mea şi din România lor…                 
Mergând spre şcoalǎ, mǎ gândesc brusc la ce aş vrea sǎ mǎ fac când voi fi
mare. Mesajele primite sunt cel puţin bulversante: „Şcoala româneascǎ scoate
tâmpiţi”! Oi fi şi eu unul dintre ei? Cu siguranţǎ! „Medicii din România sunt
cei mai slabi din Europa, şi e la modǎ sǎ te tratezi în strǎinǎtate”... Toate
fetele de vârsta mea vor sǎ se facǎ modele sau... nu ştiu... Ceva care sǎ le
aducǎ mulţi bani şi faimǎ.                   
Îmi atrage brusc, deodatǎ, atenţia un afiş publicitate rupt. Încǎ se mai
observǎ zâmbetul „ca pentru pozǎ” al celui care promitea ca şi alţii... marea cu
sarea! Mǎ întreb, n-o fi şi el un produs al şcolii româneşti. Dacǎ da, avem
acelaşi numitor comun, eu şi cu domnul din afişe, suntem tâmpiţi. De ce aş vota
un tâmpit?                   
Drumul cǎtre şcoalǎ e un spectacol cotidian. Îmi propun mereu sǎ vǎd ceva,
o pǎrticicǎ din ţara asta. In acest moment  vǎd o femeie cǎrând o sacoşe,
însoţitǎ de soţul care fumeazǎ o ţigarǎ… şi simt brusc că nu mai vreau să mă
gândesc la nimic…                          Gina Camelia ROMAN                 
Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” – Vaslui